Dictionar medical A-Z

Hemofilia

Hemofilia A

  • Hemofilia face parte dintr-un grup de tulburări de coagulare mostenite care cauzeaza sangerari anormale sau exagerate și coagularea deficitara a sangelui.
  • Hemofiliile A și B sunt moștenite printr-un model genetic recesiv X-legate , astfel de obicei sunt afectati cei de sex masculine, in timp ce femeile sunt de obicei doar purtatoare ale bolii .
  • Hemofilia A este cauzata de o deficienta de factor VIII de coagulare , în timp ce hemofilia B ( de asemenea, numita boala Christmas ) rezultă dintr-o deficiență de factor IX .
  • Hemofiliile variază în severitate în rândul persoanelor afectate .
  • Simptomele includ sangerare excesiva din orice loc din organism ; sunt caracteristice daune pe termen lung ale articulațiilor de la episoade hemoragice repetate.
  •  Tratamentul presupune terapie de inlocuire a factorului coagulant lipsa.
  •  Formarea inhibitorilor factorului folosit in tratament este o complicație importantă.
  • Tratamente care presupun terapie genică sunt o sursă de cercetare active cu promisiuni pentru viitor .

Care este definitia hemofiliei?

Hemofilia nu este o boala , ci mai degrabă face parte dintr-un un grup de boli cu tulburări de coagulare mostenite care cauzeaza sangerari anormale sau exagerate și coagularea deficitara a sângelui. Termenul este cel mai frecvent folosit pentru a desemna două condiții specifice cunoscute sub numele de hemofilie A și hemofilie B , care vor fi principalele subiecte ale acestui articol .

Hemofiliile A și B se disting prin gena specifică care sufera mutatii ( modificari care duc la defecte ) și codurile pentru un factor de coagulare defect ( proteină ) în fiecare boală . Hemofilia C este întâlnită rar , dar efectul său asupra coagularii este mult mai puțin pronunțat decât la A sau B.

Hemofiliile A și B sunt moștenite dintr-un model genetic recesiv X-legat și sunt , prin urmare, mult mai frecvente la barbati . Acest model de moștenire presupune că o anumită genă de pe cromozomul X se exprimă doar atunci când nu există nici o genă normala prezenta.

De exemplu , un băiat are un singur cromozom X , deci un băiat cu hemofilie are gena defecta pe cromozomul sau X exclusiv ( și așa este declarat a fi hemizigoți hemofilic ) . Hemofilia este cea mai frecventa boala genetica X-linkata.

Deși este mult mai rara situatia urmatoare , si o fata poate avea hemofilie , dar ea ar trebui să aibă gena defecta pe ambii cromozomi X sau o genă pentru hemofilie , plus o copie pierduta sau defecta de pe cel de-al doilea cromozom X care ar fi trebuit să contribuie la alcatuirea unei gene normale . În cazul în care o fată are o copie a genei defecte pe unul din cromozomi X și un al doilea cromozom X normal , ea nu are hemofilie , dar este declarata a fi heterozigot pentru hemofilie ( purtător ) . Copiii ei de sex masculin au o sansa de 50 % de a mosteni o gena X modificata si au , prin urmare, o șansă de 50 % de a mosteni hemofilie de la mama lor purtător .

Hemofilia A apare la aproximativ 1 din fiecare 5000 de nașteri vii de sex masculin . Hemofilia A și B apar la toate grupurile rasiale . Hemofilia A este de aproximativ patru ori mai frecventa decât B ; B apare la aproximativ 1 din 20- 34.000 de nașteri vii de sex masculin.

Ce cauzeaza hemofilia?

Așa cum am menționat mai sus , hemofilia este cauzata de o mutatie genetica . Mutațiile implica gene care codifica proteinele esențiale în procesul de coagulare a sângelui . Simptomele de sângerare apar din cauza coagularii de proasta calitate.

Procesul de coagulare a sângelui presupune o serie de mecanisme complexe care implică 13 proteine diferite, factori de coagulare notati cu cifre romane intre I si XIII. În cazul în care endoteliul vaselor de sange este deteriorat, trombocitele sunt recrutate in zona afectata pentru a forma un dop plachetar. Aceste trombocitele activate elibereaza substante chimice care pornesc cascada coagularii , fiind activate o serie de 13 proteine cunoscute, cum am spus mai sus, sub numele de factori de coagulare . În cele din urmă , fibrina se formează , proteina care formeaza o retea fibrilara, alcatuind in final cheagul de sânge. Proteina implicata in hemofilia A este factorul VIII ( factorul 8 ), iar cea din hemofilia B este factorul IX ( factorul 9 ) .

Hemofilia A este cauzata de o mutatie in gena care codifica factorul VIII , astfel încât există o deficiență a acestui factor de coagulare . Hemofilia B ( de asemenea, numit boala Christmas ) rezultă dintr-o deficiență de factor IX datorită unei mutații în gena corespunzatoare .

O condiție menționată drept hemofilia C implică o deficiență de factor de coagulare XI . Această condiție este mult mai rara decât hemofiliile A și B și de obicei duce la simptome ușoare . De asemenea, nu este transmisa X-linkat ( nu e legata doar de cromozomul X) și afectează persoane de ambele sexe .

Hemofilia A este mai frecventa decat hemofilia B. Aproximativ 80% din persoanele cu hemofilie prezinta tipul de hemofilie A. Hemofilia B apare la aproximativ 1 din fiecare 25.000 – 30.000 de persoane . Un subgrup din cei cu hemofilia B au fenotipul Leyden , care se caracterizează printr-o hemofilie severă în copilărie , domolita ca intensitate la pubertate .

Care sunt semnele si simptomele de hemofilie?

Hemofilia poate varia în severitate , în funcție de tipul de mutatie ( defect genetic) .Gradul de simptome depinde de nivelurile factorului de coagulare avizat. Forma severă a bolii este definit ca o activității factorului sub 1 % , intre 1 % la 5% boala este moderata , iar activitatea factorului mai mare de 5 % constituie afectare ușoară . Gradul hemoragiei depinde de severitate (cantitatea de activitate a factorului ) și este similară pentru hemofiliile A și B.

In hemofilia severă ( A sau B ) , sângerarea începe la o vârstă fragedă și poate să apară spontan . Cei cu hemofilie usoara pot sangera excesiv numai ca răspuns la un accident sau traumatisme . Femeile purtatoare de hemofilie au grade variabile de activitate a factorului ; unele pot avea aproape de nivelurile normale și nu prezintă tendințe de sângerare , în timp ce altele pot avea mai putin cu 50% din activitatea normala și pot sângera mai des decât femeile care nu sunt purtătoare..

În hemofilia severă , episoadele hemoragice încep de obicei în primii 2 ani de viata . Sângerarea masiva după circumcizie la baieti este uneori primul semn al bolii. Simptomele se pot aparea mai tarziu la cei cu afecțiuni moderate sau ușoare. Sângerarea in hemofilie poate apărea oriunde în organism. Locurile comune pentru sângerare sunt articulațiile, mușchii , precum și tractul gastro-intestinal . Locurile specifice și tipurile de sângerare sunt discutate mai jos .

• hemartroza ( sangerare in articulații) este caracteristică hemofiliei . Genunchiul și glezna sunt cel mai des afectate . Sângerarea provoacă dilatarea spațiilor, dureri semnificative , iar în timp, poate deforma . De-a lungul timpului , are loc un process distructiv, iar interventiile chirurgicale de inlocuire a articulatiei pot fi necesare .

Sângerare în mușchi poate forma hematom ( sindrom de compartiment ) .

  • Sângerare din gura sau sângerări nazale. Sângerarea după proceduri dentare este comună si sangerarea gingivala poate apărea la copiii mici cand erup dintii .
  • Sângerarea din tractul gastro-intestinal poate duce la sânge în scaun .
  • Sângerare din tractul urinar poate duce la sânge în urină ( hematurie ) .
  • hemoragie intracraniană ( sângerare la nivelul creierului sau craniului ) poate duce la simptome cum ar fi greață , vărsături , și / sau letargie .
  • Creșterea sângerarii dupa o interventie chirurgicala sau traumatisme este caracteristică pentru hemofilie .

Cum este diagnosticata hemofilia ?

Majoritatea pacienților cu hemofilie au o istorie familial cunoscuta pentru aceasta afectiune . Cu toate acestea , aproximativ o treime din cazuri apar în absența unui istoric familial cunoscut . Cele mai multe dintre aceste cazuri , fără antecedente heredocolaterale, apar datorită unei mutații spontane in gena afectata . Alte cazuri pot fi din cauza genei afectate de la un sir lung de paciente femei purtatoare. Daca nu există nici un membru al familiei afectat de hemofilie , o serie de teste de sange pot identifica care parte sau ce proteină a mecanismului de coagulare a sângelui este defecta dacă un individ are episoade de sangerare anormale .

Trombocitele ( un element de sânge esențial pentru procesul de coagulare ) sunt numarate, precum și doi indici de coagulare a sangelui , timpul de protrombină ( PT ) și timpul de tromboplastină parțial activată ( aPTT ) .

  1. Un număr normal de trombocite , PT normal , și un aPTT prelungit sunt caracteristice pentru hemofiliile A și B. Teste specifice pentru factorii de coagulare ai sângelui pot fi apoi efectuate pentru a masura nivelul de factor VII sau factorul IX și a confirma diagnosticul .

Testarea genetica pentru a identifica și caracteriza mutatii specifice responsabile de hemofilie este de asemenea disponibila în laboratoare specializate .

Este posibil să știti dacă sunteți purtător de hemofilie?

Un barbat cu mutatie genetica va avea hemofilie , nu poate fi doar purtător al bolii . O femeie care are un fiu cu hemofilie cunoscut este denumită purtător, și nu mai este necesar nici un test pentru a stabili că ea este un purtător de hemofilie .

  1. Femeile care nu se stiu purtatoare pot fi evaluate fie prin testarea pentru factorii de coagulare sau prin metode pentru a caracteriza mutatia in ADN . Metodele de screening ADN sunt , în general, cele mai fiabile .

Diagnosticul prenatal este , de asemenea, posibil, cu teste bazate pe ADN, efectuate pe un eșantion obținut prin amniocenteza sau din vilii corionici. Cele mai multe persoane sunt vazute si testate de catre consultanti care se specializeaza in boli legate genetic (geneticieni) .

Care sunt tratamente pentru hemofilie?

Principalul tratament consta in înlocuirea factorilor de coagulare a sângelui . Concentrate cu factori de coagulare pot fi purificate din sânge donor uman sau efectuate în laborator, prin metode care nu folosesc sângele donatorului .

Acest tip de terapie este cunoscuta ca terapie de substituție . Terapia de substituție a factorilor de coagulare se realizează prin injectarea concentratului cu factori de coagulare într-o venă , asemanator unei transfuzii de sânge . Acest tip de terapie poate fi administrat la domiciliu cu instrucțiuni și o pregatire in prealabil.

În funcție de severitatea afecțiunii , terapia de substituție poate fi efectuata dupa necesitati ( denumita terapie la cerere ) sau în mod regulat pentru a preveni episoadele hemoragice ( cunoscut sub numele de terapie profilactica ) .

Persoanele care au cazurile usoare de hemofilie A sunt uneori tratate cu desmopresina , de asemenea, cunoscut sub numele de DDAVP . Acest medicament stimulează eliberarea de catre organism de factor de coagulare. Se administreaza lent pe cale intravenoasă ( IV ) sau ocazional , în formă de spray nazal .

Pot fi prescrise antialgice pentru ameliorarea simptomelor ,cu exceptia aspirinei sau medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (cum ar fi naproxen , ibuprofen ) , deoarece aceste tipuri de medicamente inhiba mai mult capacitatea sângelui de a se coagula . Acetaminofenul ( Tylenol și altele) este de multe ori dat pentru ameliorarea durerii .

Inhibitorii

O complicație majoră a tratamentului este dezvoltarea inhibitorilor de factorii de coagulare . Inhibitorii (anticorpi) sunt produsi , deoarece organismul vede concentratul cu factori de coagulare utilizat pentru a trata pacientii drept un străin și activează un răspuns imun la pacient, cu scopul de a distruge substanțele străine ( factor VIII sau IX ) .

Inhibitorii de factor VIII sunt cei mai comuni și apar la aproximativ o treime dintre cei cu hemofilie A severă și aproximativ 1 din fiecare 50 de persoane cu hemofilie A usoara sau moderata. Acestia se dezvolta de obicei in copilarie la cei cu hemofilie A severă și mai târziu pe parcursul vietii în cazurile mai usoare . Inhibitorii distrug și factorul VIII de înlocuire precum și factorului VIII care este prezent în organism .

Aceasta este o complicație gravă a tratamentului , deoarece concentratele de factori coagulanti nu mai sunt eficiente în tratarea stării . Acțiunea inhibitorilor de a distruge factorul VIII prezinta diferite grade de severitate intre indivizi si poate varia chiar în timp la același individ .

În aproximativ două treimi din cazuri , inhibitorii dispar de la sine sau cu tratament cunoscut sub denumirea de terapie de toleranta imunitara ( ITT ) sau inducerea toleranței imune ( ITI ) . În caz de hemofilie A severă cu persistență de inhibitori , alte concentrate , cum ar fi cel de protrombină activata sau factor VIIa recombinant , sunt administrate pentru ajustarea sangerarii.

Dezvoltarea de inhibitori de factor IX este mult mai puțin frecventa și apare la aproximativ 1 % din cei cu hemofilie B. Cu toate acestea , acestia pot provoca o reacție alergică foarte gravă atunci când sunt administrate concentrate de factor IX . Terapie de toleranță imunitara pentru a elimina inhibitorii este mai putin de succes decat la cei cu hemofilie A.

Infecții

Infecții transmisibile prin sânge , cum ar fi HIV si hepatitele cu virus B și C , au fost o complicatie majora de tratament pentru hemofilie în anii 1980 . Aceste infecții au fost transmise prin concentrate de factori și alte produse din sânge care au fost utilizate pentru a trata hemofiliile . Utilizarea unei plaje mari de donatori de sânge pentru a pregăti concentrate de factori și lipsa de teste specifice pentru depistarea agenților infecțioși a contribuit la contaminarea produselor din sânge utilizate pentru a trata hemofilia . Prin 1985 , aproximativ 90 % din persoanele cu hemofilie severă au fost infectate cu virusul HIV si aproximativ jumatate din toate persoanele cu hemofilie au fost HIV – pozitive .

Astăzi , imbunatatirea metodelor de screening și de producer a concentratelor , inclusiv tehnici de eliminare virala , precum și dezvoltarea de factori de recombinare au eliminat , în esență, această complicație tragica de tratament .

Poate fi prevenită hemofilia?

Hemofilia este o boală genetică( moștenită ) și nu poate fi prevenita . Consilierea genetica , identificarea de purtatori prin teste genetice moleculare , precum și diagnostic prenatal sunt disponibile pentru a ajuta persoanele să înțeleagă riscul lor de a avea un copil cu hemofilie .

Care sunt perspectivele (prognoza) pentru hemofilie?

Înainte sa fi fost dezvoltate concentratele de factori de coagulare , cei cu hemofilie au avut o speranța de viață semnificativ scazuta . Speranța de viață înainte de 1960 pentru cei cu hemofilie severă a fost limitată la 11 ani . În prezent, rata mortalitatii pentru barbatii cu hemofilie este de două ori mai crescuta fata de bărbații sănătoși.

Așa cum am menționat mai înainte , creșterea incidentei infectiilor HIV si a hepatitei asociate cu terapia în anii 1980 a dus la o creștere corespunzătoare în ratele de deces .

În prezent , tratamentul prompt și adecvat poate reduce foarte mult riscurile din urma episoadelor de sângerare , dar si daunele pe termen lung ale articulațiilor , dar deteriorarea rămâne o complicație cronică de hemofilie .

Care sunt tratamentele viitoare posibile pentru hemofilie?

Studii multiple și studii în curs de desfășurare examineaza posibilitatea de a utiliza terapia genica pentru a inlocui genele defecte în hemofilie . Până în prezent , producția stabilă și susținută a factorilor de coagulare nu a fost atins la om , dar acesta este un domeniu de investigație activ care promite mult pentru viitor .

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.